Istoric

Teritoriul comunei Bujoreni a fost locuit din cele mai vechi timpuri.

Pe teritoriul comunei au efectuat cercetări arheologul C.D. Butculescu și preotul Ioan Spiru.

Pe teritoriul comunei Ioan spiru a descoperit așezare de tip tell – pe terasa din partea stângă a râului Călniștea și pe malul terasei în aproprierea școlii și a cimitirului din satul Bujoreni – fiind cea mai veche formă de așezare descoperită pe teritoriul comunei. În aceeași zonă au mai fost culese fragmente ceramice din secolele IV-VII-X.

O altă așezare a fost identificată la marginea drumulu comunal ce coboară spre apă chiar pe marginea terasei – unde au fost descoperite silexuri și ceramică de tip Gumelnița.

Pe terasa din aproprierea conacului Arion s-au găsit fragmente ceramice aparținând culturii Boian – neolitic mijlociu.

În spațiul dintre actualul cimitir și curtea școlii satului Bujoreni, Ioan Spiru a semnalat o altă așezare de tip tell caracteristică culturii Gumelnița.

Pe teritoriul comunei au fost descoperite fragmente ceramice aparținând culturii Glina- fragmente de vase, neolitice, două râșnițe, o dăltiță, lame de silex, resturi osoase. O parte din materialul arheologic este expus în muzeul local amenajat în cadrul școlii din localitatea Prunaru.

Pe teritoriul comunei au fost descoperite și o monedă tetradrahmă de tip Alexandru Macedon și o monedă Dyrrachium. Pe teritoriul localitîții Prunaru au fost descoperiți și doi denari romani republicani.

Bujoreni

Satul Bujoreni este legat de moșia familiei Bujoreanu originară din Județul Vâlcea. Între anii 1800-1925, vatra satului a purtat diferite denumiri – Asan Aga, Costieni, Bujoreanu sau Floreasca.

În anul 1925, prin eforturile familiei Arion și Tit Simedrea, satul devine comună sub numele de Costieni.

În anul 1964 numele de Bujoreni este acordat comunei Asan Aga prin Decretul 799 din 17 decembrie semnat de Gheorghe Gheorghiu Dej.

Prunaru

Prima atestare documentară datează din anul 1835-când apare pe harta rusă. De asemenea apare și pe documentele cartografice din anul 1853.

Pe terasa Călniștei s-au așezat familii de cultivatori de pruni la sfârșitul secolulu al XVIII-lea sau laînceputul secolului al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea numele satului este Prunaru. Denumirea de Prunari fiind păstrată în limbajul locuitorilor mai vârstnici.

Până în anii 1980, comuna cuprindea și satul Dârvași, așezat în Câmpia Găvanului, între Bujoreni și Pădurea Dârvași din aproprierea comunei Drăgănești-Vlașca. Aceasta s-a desființat treptat, după anul 1975, prin plecarea locuitorilor în satele vecine – Bujoreni, Drăgănești și Letca.